Cum gestionezi comenzile personalizate și eviți greșelile mele 2

Cercei lungi nunta - flori kanzashi - satin alb

Ai momente în care vrei să-ți dai palme? Sigur că ai. Cu toții facem greșeli. Dar ce înveți din aceste greșeli contează cel mai mult. Eu vreau să învățăm împreună dintr-o greșeală pe care am făcut-o de curând, dar care m-a făcut mai bună la a gestiona comenzi personalizate.

În fiecare zi înveți ceva nou.

Cel mai bine observi acest lucru la câteva săptămâni după ce ai început să scrii ce ai învățat în ziua respectivă.

Unele lecții sunt mai puțin vizibile și îți fac viața mai ușoară într-un mod relativ pasiv (nu trebuie să te mai gândești la lecția respectivă), însă altele trebuie repetate și reînvățate și reasimilate de multe ori.

Ar trebui să mă apuc să țin un jurnal de lucruri învățate în fiecare zi. Aș ajunge să car după mine vreo patru carnețele pentru toate lucrurile pe care vreau să le scriu, dar sper să pot face asta și pe laptop, într-un document virtual (sau pe Evernote).

Cercei lungi nunta - flori kanzashi - satin alb

Drăguți? Foarte. Ce își dorea clienta? Puțin cam altceva…

De curând am învățat o lecție destul de importantă pentru atelier și pentru toți ceilalți oameni care creează la comandă.

O lecție care m-a afectat și pe mine ca ”manager”, ”designer” și persoană responsabilă de relații cu clienții și care a afectat și persoana care își dorea ceva frumos de la mine.

Pentru prima oară, nu am fost în stare să mulțumesc o clientă așa cum își dorea și cum îmi doream. Pe mine mă doare acest aspect, mai ales prin prisma faptului că nu produc pentru bani.

Eforturile pe care le depun pentru a crea obiecte la comandă nu sunt nicidecum răscumpărate de un preț în lei.

Sunt mai multe aspecte care au influențat această situație și pe care le-am observat în timp, de când am primit comanda și până am încheiat-o așa cum am reușit într-un final.

Vreau să disecăm împreună etapele care au condus la desfășurarea acestei aventuri, ca să înveți și tu din experiența mea și să reușești să gestionezi mult mai bine ca mine (până acum) situații similare.

Lecția

Să începem cu începutul. Primesc un telefon, o domnișoară tare drăguță a dat de mine prin intermediul internetului și crede că pot să îi ofer ce își dorește.

Vrea o pereche de cercei albi din material textil, cu câte trei flori. Îi explic că florile cele mai mici pe care le fac din satin alb au cam trei centimetri în diametru și că trei flori sunt destul de mari.

Îmi zice că vrea să fie mari cerceii, pentru că are rochia simplă în partea superioară și cerceii vor fi centrul atenției.

Deși am tare multe pe cap cu mutarea și sesiunea, știu că nu pot să refuz să ajut o viitoare mireasă care are nevoie de mine. Prima greșeală.

1. Când știi că nu vei avea timp să dai tot ce ai mai bun de la tine pentru a face persoana cealaltă fericită prin ce îi oferi, nu accepta comanda!

Eu nu știam exact cât de încărcată urma să fie sesiunea, cât de repede urma să îmi împachetez materialele și uneltele, cât timp urma să am pentru a o contacta din nou pentru a confirma ce are nevoie și a ajusta. Așa că nu puteam estima prea bine cât timp liber urma să am.

Accept comanda și îmi rezolv celelalte treburi.

Tocmai m-am apucat de un nou stil de a-mi organiza timpul și rezolv foarte multe probleme în fiecare zi, scriu din zori până-n seară, vizitez profesori, merg la examene, mă întâlnesc cu oameni pentru diverse alte necesități înainte de plecare.

Apoi vine momentul pentru a împacheta și eu încă nu am apucat să lucrez la cercei.

Partea bună, am câteva zile acasă să mă ocup de ultimele detalii, inclusiv această comandă, și îmi pregătesc materialul alb pe care abia am apucat să îl dezgrop din mormanele de alte materiale (la propriu), material pe care oricum abia l-am găsit, dat fiind că majoritatea materialelor textile sintetice pe care le am sunt ivory sau crem, nu albe. A doua greșeală.

2. Pregătește materialele sau fă rost de ele cât mai repede după ce ai primit o comandă.

Eram mult prea surmenată de tot ce se întâmpla în jur ca să mă apuc să sap în zecile de materiale textile. Plus că nu eram singura care se muta din cameră în sesiune.

Aș fi putut să dau o fugă până la mercerie să iau doi metri de panglică subțire albă și aș rezolvat problema. Așa nu aveam timp, am avut noroc chior cu bucățelele de material alb pe care le-am salvat dintr-o haină cu model.

Ajung acasă după două zile de sortat lucruri fără număr, pus lucruri în cutii și sigilat cutii cu metri după metri de bandă adezivă. Mă apuc să tai toate benzile adezive, să descopăr ce se află în fiecare cutie, să văd unde-mi sunt uneltele, accesoriile și, cel mai important, materialul.

Surpriză, toate accesoriile au rămas la Cluj. Evident, din moment ce le-am lăsat surorii mele să se distreze cu ele până mă întorc (a zis că face inele și eu abia aștept să le văd). A treia greșeală.

3. Pregătește toate materialele pentru o comandă înainte să pleci undeva dacă ai avut curajul nebun să accepți comanda.

Alerg de trei ori prin oraș și fac ture prin cele trei magazine de accesorii de bijuterii pe care le știu (și pe care le găzduiește frumosul Sfântu Gheorghe) și tot uit ce-mi trebuie. Pentru că așa e când pornești de la zero din nou.

Mă apuc de lucru la flori. Un chin. Nu stau cum vreau eu să stea (partea cu realizatul florilor a fost cea mai simplă, îmbinarea lor e cea care mă ia și mă duce pe câmpii).

Nu sunt maestru bijutier, nu știu destulă fizică să-mi dau seama ce greșesc la nivel fundamental pentru a face florile să stea drept în jos, ca un candelabru (de fapt știu, dar mi-e lene să mă gândesc la asta cu degetele arse și unghiile rupte).

Încetul cu încetul o iau razna pentru că nu îmi iese ce îmi doream și nu mai am material să o iau de la capăt.

E normal să ai o perioadă de învățare pentru ceva așa de nou (am mai făcut cercei cu două flori, dar atunci am folosit altă tehnică).

E normal să greșești și să înveți din greșeli, dar când ești presat de timp nu este momentul cel mai potrivit să te apuci să înveți ceva de la zero. Și totuși o fac.

Mă chinui câteva ore și îmi iese ce îmi doresc. Este superb.

E cea mai mare pereche de cercei pe care am făcut-o vreodată. Ceva e în neregulă.

Frumoși sunt cerceii, dar nu prea știu persoane să poată purta cercei lungi de zece centimetri. Dar asta este ce își dorește clienta, asta mi-a cerut. A patra greșeală.

4. Ce vrea clientul, ce îți spune clientul că vrea și ce înțelegi tu că vrea clientul sunt trei lucruri atât de diferite că te șochezi când îți dai seama.

Ajung la Cluj-Napoca, mă întâlnesc cu clienta înainte de a pleca din țară, pentru că abia am reușit să-mi fac puțin timp să o vizitez.

Culmea culmilor, e doar la douăzcei de minute de cămin. I-am trimis deja poze cu cerceii, nu a zis nimic care să mă facă să cred că nu sunt ce își dorea, așa că nu mă aștept să nu-i placă.

Ce-i drept, nu-i displac, dar nici nu îi plac în mod special. Pentru că de fapt nu așa ceva își dorea.

Își dorea cercei de două ori mai mici, chiar dacă mie mi-a spus că îi vrea mari. Chiar dacă i-am spus ce înseamnă mari în centimetri.

Oamenii normali nu gândesc în centimetri și nu văd în centimetri. Chiar dacă eu pot să-mi imaginez exact ce înseamnă 3.7 centimetri pentru că trebuie să pot face asta, o persoană normală nu poate.

Îmi desenează ce își dorea. Iar eu îmi doresc să fi știut asta cu câteva săptămâni înainte, înainte să mă apuc de lucru. Chiar de la început, să-i spun apoi că fizic e puțin probabil să pot crea ceva așa de mic. Pentru că fizic nu îmi permit materialele cu care lucrez.

Într-un final cădem de acord să poarte doar cea mai mică floare din ”buchet” în fiecare ureche și să fie o mireasă drăguță cu cercei stud. Nu e ce își dorise, iar eu nu am reușit să îi fac visul să devină realitate.

Aș fi tristă dacă nu aș putea învăța din această întâmplare. Aș putea să nu mai accept comenzi personalizate, dar nu vreau. Comenzile sunt cele care mă învață, mă împing spre mai bine, îmi dau idei și mă fac să experimentez.

  • dacă ai posibilitatea să te întâlnești cu persoana care face comanda, fă-o DE FIECARE DATĂ; nici nu știu cât de tare să accentuez acest aspect;
  • dacă știe să deseneze ce își dorește, pune-o să deseneze; dacă nu știe, desenează-i tu; cuvintele nu vor fi niciodată la fel de puternice ca o schiță;
  • du-i câteva exemple din obiectele pe care le-ai lucrat până la momentul comenzii; este important să vadă ce poți face și unde sunt limitele creației într-un anumit mediu; dacă nu poți lucra în mediul tău original și trebuie să inventezi, asigură-te că clientul înțelege acest pas în necunoscut, că înțelege că durează mult, că cere sacrificii și că tu faci acest efort pentru client, iar acest aspect este din nou foarte important.

Sper că ai învățat și tu la fel de multe ca și mine din această experiență. Dacă ai avut parte de cazuri similare, povești cu comenzi și altele pe aceeași temă, te aștept la comentarii.

Spor la creat!

Cu drag și multe lecții rămase de învățat,

Andi


Lasă un răspuns:

2 gânduri despre “Cum gestionezi comenzile personalizate și eviți greșelile mele

  • Kristina

    Cat de mult ma regasesc in ceea ce ai scris! Din fericire, pana acum nu am avut asemenea probleme cu clientele (sau daca a fost nu mi-au zis 🙂 ), dar ma regasesc complet in munca depusa de tine pana ai reusit sa faci cerceii si in implicare. Sper sa nu mai ai parte de asa ceva niciodata 🙂 Te pup si mult succes la studii :*

    • Andi

      Mulțumesc, draga mea. Sper și eu să nu treci prin așa ceva, dat fiind că acum știi de ce e bine să previi activ astfel de situații. Poate exagerez, dar sper să nu.

      Presupun că la tine acum urmează o perioadă tare încărcată cu invitațiile 😉 Mult spor și clienți faini îți doresc! >:D<