Povestea cu apele minerale

apa minerala malnas

Zi de vară senină. Mor de cald, dar am o misiune. Mă plimb liniștită prin Auchan în căutare de mașini de spălat și apă de băut, că mi-am uitat bidonul la laborator, și numai ce dau peste niște sticle mate, albe, pe care scrie Malnaș. Evident că mă opresc să mă holbez, ce să caute apa minerală de la mine din județ pe rafturile unui hipermarket din Cluj-Napoca.

Dau să ridic una și instant simt că-i făcută din ceramică, e rece și grea, cu o glazură mată, albicioasă. Mă uit la preț, 8 lei și ceva. Cââât?

Ce se întâmplă aici? Ai mai văzut tu apă minerală îmbuteliată în ceramică? Eu sigur nu. Așa că i-am făcut două poze, și cum am ajuns acasă am început să caut informații despre această apă îmbuteliată.

Primul lucru pe care l-am observat a fost că pe site costă ceva mai mult, vreo 12 lei o sticlă. De ce-i mai scump direct de la producător? Habar nu am. Apoi am început să citesc pe site-ul producătorului și să-mi mai răspund la niște întrebări, în timp ce altele mă împingeau să tot caut, poate-poate are sens ce citesc.

Ca să înțelegi de ce mi se pare așa de interesantă această temă, nu ajunge să-ți spun că-s din județul Covasna și că de mică am fost expusă apelor minerale din județ, ca și cum ar fi singurul motiv pentru care aș putea fi mândră că-s din Covasna. Nu ajunge nici să-ți spun că nu-mi place ideea apei îmbuteliate și că una dintre pasiunile mele este să conving oamenii să nu mai cumpere ambalaje din plastic umplute cu apă carbogazificată.

Poate ajută să îți spun că am vizitat de-a lungul anilor, împreună cu familia, cam toate localitățile din județul Covasna care au izvoare minerale. Așa cum unii oameni merg la iarbă verde în weekend, așa noi mergeam la diverse băi și izvoare minerale să le vedem, să observăm în ce stare de paragină au ajuns, să ne răcorim sau să ne uităm cu jind prin ferestre la bazinele goale din băile noi realizate prin ”investițiile” ministerului turismului în ”Drumul Apelor Minerale” în ultimii ani.

Când am avut ocazia să fac excursii mai lungi, am explorat și alte stațiuni balneare din țară. Am avut ocazia să testez băile termale de la Herculane și Felix (care au și izvoare terapeutice), băi sărate din județul Cluj, Mureș, Prahova și băi minerale din județul Harghita (dintre care probabil cele mai cunoscute izvoare sunt în Băile Tușnad).

Luând în considerare și pasiunea mea pentru chimie și pregătirea în știința mediului (unde cam jumătate dintre cursuri au fost legate fie de chimia mediului, fie de apă ca factor de mediu), pot să spun că am autoritatea să-mi dau cu părerea în legătură cu această ”descoperire” pe care am făcut-o ieri.

În primul rând ar trebui să menționez că există multe izvoare cu apă minerală terapeutică în țara noastră. Unele se găsesc chiar pe marginea unor drumuri naționale. Doar pentru că scrie pe un ambalaj (foarte frumos, de altfel) că aceasta este apa minerală cea mai excelentă și specială și mirobolantă din toată lumea, nu înseamnă nimic. Înseamnă doar că este o apă natural mineralizată cu o compoziție dată de toate rocile prin care trece apa.

Da, se vede câtă muncă a intrat în realizarea ambalajului și website-ului acestei ape minerale, dar într-un final produsul în sine e tot apă.

Dacă vizitezi website-ul apei de la Malnaș, o să observi niște aspecte interesante și unele stresante. Aș putea face un studiu de caz pe acest website, dar voi menționa numai faptul că nu e o idee bună să faci website-uri cu scroll orizontal și cu dimensiuni fixe, fiindcă nu se vede tot textul și atunci ai scris degeaba. Ahhhh, nu mă pot abține. Prea mult photoshop strică, mă dor ochii de la pozele alea. Dacă ar fi lăsat numai desenele (care-s foarte faine) și câteva poze cu produsul, cred că ar fi avut un website mai lizibil.

Mai trebuie să menționez ceva. Când nu știi despre ce vorbești, mai bine nu zici nimic. Izvoarele minerale sau cu apă dulce au același mecanism de formare, numai că unele se încarcă cu săruri și altele nu. Nu există apă care se condensează din vapori în porii de la sute de metri adâncime,
În subteran găsești numai apă lichidă sau ”solidă”, adică integrată în structura cristalină a unor minerale. Atât. Noi avem acces doar la forma lichidă în general, compusă din apa freatică (care circulă cel mai aproape de suprafață, inclusiv în sol și care de obicei nu e potabilă) și apa subterană, care circulă la presiuni extrem de mari (evident, doar e în scoarță) prin roci poroase, dintre care unele conțin săruri ce pot fi dizolvate, iar altele nu.

Rocile aceastea poroase sunt în mare parte izolate între straturi de roci impermeabile, însă atunci când apa subterană găsește o ieșire către suprafață, apare un izvor. De obicei aceste rezervoare au și o zonă de alimentare undeva în amonte, dar apa se curăță de microorganisme și substanțe organice în timp ce parcurge rezervorul dintr-un capăt în altul. De aceea vei observa că toate apele minerale sunt microbiologic pure. Până să ajungă la izvor, trec prin presiuni și în unele cazuri și temperaturi foarte ridicate. Uneori nu au timp să se răcească până la izvor și acolo apar apele termale.

Există și rezervoare complet izolate în care se găsește apă ”fosilă”, care a fost captată la un moment dat și pe care acum unii le exploatează nesustenabil în deșert (nu au nici o sursă cu care să înlocuiască acea apă).

M-am supărat puțin pe ce scrie pe site-ul apei de la Malnaș, fiindcă am impresia că cei care fac promovarea apei mizează pe dezinformare cu jargon pe care nici ei nu-l înțeleg, mai degrabă decât pe informarea clientului. Da, acea apă este terapeutică pentru afecțiuni ale sistemului digestiv, dar nu este singura apă minerală terapeutică din țara noastră.

Dacă chiar vrei o cură cu ape minerale, ia-ți o vacanță și vizitează o stațiune balneară, vorbește cu un medic despre stilul tău de viață și schimbă ceva și vezi ce efecte are.

Cred că cel mai tare mă deranjează că nu scrie nicăieri ce trebuie să faci cu bidonul de ceramică după ce bei apa, mai ales că pentru o cură, conform programului lor, ai nevoie de vreo 10-20 de bucăți, iar prețul pe care îl plătești este de fapt costul ambalajului și transportul (cât crezi că plătește firma la stat ca să exploateze izvorul? îți spun eu, aproape nimic).

Ce faci cu bidoanele de ceramică? Nu scrie nicăieri că poți să le returnezi pentru a fi refolosite. Au volum mic, așa că nu poți să le pui în frigider pline cu lapte. Sunt grele, mai greu e bidonul decât apa din el, așa că transportul lor prin țară sau prin lume consumă mult combustibil, dar nimeni nu-și pune întrebările astea. Ce se întâmplă cu produsul la sfârșitul vieții sale?

Aștept răspunsuri, iar până atunci salut intențiile nobile ale celor care îmbuteliază apa de la Malnaș în ceramică, chiar așa cu probleme cum se prezintă, și susțin inițiativa de a repune pe picioare stațiunea Malnaș Băi prin diverse mijloace.

Îmi păstrez scepticismul fiindcă știu că întotdeauna se poate mai bine,

Până data viitoare,

Andi

Lasă un răspuns: