Tocmai ce-am terminat şi cu expoziţia. Am scris şi o părere. Scurtă.

***

Am reuşit cu expoziţia! De zilele oraşului, în cadrul Cortului “Tineretul român pentru comunitate”, care are programul aici, sora mea şi cu mine le putem arăta tuturor vizitatorilor modelele pe care le-am încercat până acum, le vom vinde, dacă există doritori, chiar îi vom învăţa pe curioşi cum anume se împachetează modelele mai uşoare.

***

Am învăţat astă-vară, de la soră-mea ce înseamnă practic să faci origami. Mi-a plăcut şi mi-au plăcut mai ales modelele în care se fabrică multe-multe module şi apoi se asamblează în n figuri, ca şi cele îndoite dintr-o bucată.
În martie aprilie ar trebui să reuşesc să pun la punct expoziţia, alături de colegii de la Seri albastre şi să chem oamenii să vadă (şi chiar să cumpere) toate modelele asamblate până acum – probabil că de zilele oraşului.

***

Ce este origami? Origine şi dezvoltare

Discuţiile pe această temă s-au extins (de la apariţia Internetului) pe întreaga planetă. Chiar dacă acestă îndeletnicire îşi are rădăcinile în Orientul îndepărtat. Nu se ştie sigur nici azi, dar se pare că origami (cuvântul modern japonez care înseamnă a îndoi „oru” hârtia „kami”) a apărut în urmă cu două mii de ani, în China, după inventarea hârtiei. În preajma secolului VI e.n., hârtia a fost introdusă şi în Japonia, unde arta plierii acesteia s-a dezvoltat spectaculos. Între secolele VIII-XII, hârtia şi tehnicile de îndoire ale acesteia au ajuns şi în Spania, dezvoltându-se în continuare, în paralel cu istoria japoneză.

Chiar dacă iniţial doar nobilii îşi puteau permite hârtia şi realizau aranjamente preţioase de hârtie în jurul cadourilor scumpe, ca semn al autenticităţii acestora, de-a lungul secolelor îndoirea hârtiei a ajuns la rang de artă, mai ales din cauza răspândirii materialului şi a metodelor ieftine de fabricaţie a acestuia.

Astăzi există mai multe categorii de oameni care se ocupă de origami, printre care numeroşi artişti, designeri şi oameni de ştiinţă, mai ales matematicieni. Produsele finite ale muncii acestora se numesc modele, iar metodele utilizate sunt seturile de diagrame, un limbaj universal, de fapt simple desene înfăţişând etapele progresive ale realizării modelelor şi care pot fi utilizate de vorbitorii oricărei limbi. De aceea origami este şi atât de răspândit, oricine având o bucată de hârtie şi o diagramă fiind în stare să realizeze un model origami.

Hârtia folosită este oferită pe piaţă într-o gamă extrem de largă, într-un număr impresionant de culori, texturi, grosimi şi dimensiuni. Hârtia origami standard, utilizată azi de majoritatea artizanilor, e subţire, rezistentă şi păstrează îndoiturile. De obicei e albă pe o faţă şi colorată pe cealaltă, având forma de pătrat cu laturile de 15 cm. Însă oamenii experimentează cu tot felul de materiale, printre care carton, ţesături, foi de metal şi chiar foi din paste făinoase.

Utilizări

O altă latură interesantă a acestei îndeletniciri este utilitatea ei practică în viaţa de zi-cu-zi. Japonezii o utilizau în vechime ca ofrandă şi protecţie faţă de duhurile rele, agăţând de pilonii porţilor sculptate şiruri de kusudame (bile realizate dintr-un număr fix de module, spectaculoase ca înfăţişare şi care se învârt în bătaia vântului).

Însă astăzi origami a ajuns obiect de studiu al matematicienilor, arhitecţilor şi al cercetătorilor din alte domenii, fiindu-i explorată latura geometrică pentru frumuseţea sa şi aplicaţiile practice; artiştii şi artizanii găsesc în origami un mod de a se exprima, dând viaţă hârtiei într-o explozie de forme şi culori, iar terapeuţii ocupă timpul pacienţilor cu realizarea de modele simple, îmbunătăţindu-le dexteritatea şi răbdarea şi grăbindu-le vindecarea. De asemenea, oamenii cu orice fel de loc de muncă văd în origami un hobby plăcut şi o dezvoltare sigură a abilităţilor vizuale şi tactile.